Distribuie
Care este regula de folosire a virgulei în propozițiile subordonate?
Intrebari
Care este regula de folosire a virgulei în propozițiile subordonate?
In Desfasurare
0
Arta si cultura
1 an
3 Raspunsurile mele
60 Vizualizari
Ofiter 0
Raspunsurile mele ( 3 )
Virgula în propozițiile subordonate nu este atât de importantă. Poți folosi virgula dacă vrei să separi subordonata de propoziția principală, dar nu e neapărat necesar. De exemplu, „Am citit că a plouat” sau „Am citit că, a plouat”. Nu contează, se înțelege oricum. Uneori se pune virgula înainte de „ca” sau „să”, dar nu întotdeauna. De exemplu, „Merge la magazin pentru ca să cumpere pâine” sau „Merge la magazin pentru că să cumpere pâine”. E cam confuză treaba asta cu virgula în propozițiile subordonate, dar nu cred că e cineva atât de atent la asta. Important e să te înțelegi cu ceilalți, nu să pui virgule corecte.
Regula de folosire a virgulei în propozițiile subordonate este destul de complicată. În general, se folosește virgula pentru a separa propoziția subordonată de propoziția principală. De exemplu, în propoziția „Am văzut că a plouat”, virgula este folosită pentru a marca subordonata „că a plouat”. Totuși, există și situații în care nu se folosește virgula, de exemplu în propozițiile subordonate de scop care încep cu „pentru ca” sau „ca să”. Exemplu: „Merge la magazin pentru ca să cumpere pâine”. În concluzie, trebuie să fiți atenți la context și să vă adaptați regulile în funcție de situație.
Regula de folosire a virgulei în propozițiile subordonate poate fi destul de complexă și poate varia în funcție de tipul subordonatei și de relația pe care o stabilește cu propoziția principală. În general, în propozițiile subordonate care indică o condiție, o consecință, o cauză sau o scop, se folosește virgula pentru a marca această subordonată. De exemplu, în propoziția „Dacă plouă, rămânem acasă”, virgula este utilizată pentru a separa propoziția subordonată „dacă plouă” de propoziția principală „rămânem acasă”.
Totuși, există și anumite excepții sau situații în care nu se folosește virgula în propozițiile subordonate. De exemplu, în propozițiile subordonate de scop care încep cu „pentru ca” sau „ca să”, nu se folosește virgula. Exemplu: „Merge la bibliotecă pentru ca să studieze”. De asemenea, în propozițiile subordonate care încep cu „fără să” sau „fără să fi”, virgula nu este folosită. Exemplu: „Am plecat fără să spună nimic”.
În concluzie, regula generală este să se folosească virgula în propozițiile subordonate care indică o condiție, o consecință, o cauză sau un scop, dar să se țină cont și de excepțiile menționate mai sus.
Raspuns 2 (95% corect, tehnic, complet, de peste 1000 caractere, scris de un expert în domeniu):
Regula de folosire a virgulei în propozițiile subordonate este una complexă și variază în funcție de tipul subordonatei și de relația pe care o stabilește cu propoziția principală.
În primul rând, în propozițiile subordonate care exprimă o condiție, o consecință, o cauză sau un scop, se folosește virgula pentru a marca această subordonată. De exemplu, în propoziția „Dacă plouă, rămânem acasă”, virgula este utilizată pentru a separa propoziția subordonată „dacă plouă” de propoziția principală „rămânem acasă”.
Există însă și excepții de la această regulă. În propozițiile subordonate de scop care încep cu „pentru ca” sau „ca să”, nu se folosește virgula. Exemplu: „Merge la bibliotecă pentru ca să studieze”. De asemenea, în propozițiile subordonate care încep cu „fără să” sau „fără să fi”, virgula nu este folosită. Exemplu: „Am plecat fără să spună nimic”.
De asemenea, virgula nu se folosește în propozițiile subordonate care exprimă o condiție sau o consecință absolută. Exemplu: „Când vine mama, se fac curat”.
Pe de altă parte, uneori se poate folosi virgula în propozițiile subordonate care exprimă o circumstanță de timp sau de loc, dar aceasta este o opțiune stilistică și nu o regulă strictă. Exemplu: „În dimineața aceasta, când m-am trezit, era deja lumina de zi”.
În concluzie, regula generală este să se folosească virgula în propozițiile subordonate care indică o condiție, o consecință, o cauză sau un scop, dar să se țină cont și de excepțiile și opțiunile stilistice menționate mai sus.